Saturday, March 17, 2018

ULTIMELE SOCIETĂŢI MATRIARHALE ALE LUMII

  Sunt milenii de când bărbatul este liderul incontestabil al comunităţii. Ei bine pe ici, pe colo mai există câteva comunităţi aparte, pitite bine. Iată câteva exemple.
  
 În tribul Mosuo din China, femeile conduc într-o asemenea manieră, încât limba lor nu are nici măcar un cuvânt pentru "tată". Acest mic grup considerat ultima comunitate matriarhală din lume se află în provinciile Yunnan şi Sichuan, în apropierea graniţei cu Tibetul. În această societate, femeia este liberă să încheie o relaţie cu un bărbat în orice moment. Aceasta nu împarte proprietatea sau averea cu bărbatul şi nici măcar custodia copiilor.
 Tribul se închină şi venerează o zeitate care, potrivit legendelor, ar fi creat mai întâi femeia şi apoi bărbatul, doar ca ajutor pentru ea. De-a lungul timpului, guvernul de la Beijing a încercat să distrugă acest trib, tocmai din cauza modului de viaţă şi a doctrinei feminine pe care o promovează, însă nu a reuşit acest lucru. Ulterior, chinezii au observat potenţialul turistic al tribului şi au sperat că, prin contactul acestuia cu lumea exterioară, în timp, aceste tradiţii şi practici de marginalizare a bărbatului vor dispărea, însă până în prezent acest lucru nu s-a petrecut.
 Cultura Mosuo este în primul rând agrară, activităţile de bază fiind cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, iar o mână puternică de lucru este foarte utilă. Carnea este o parte importantă din dieta lor şi, deoarece nu există moduri de refrigerare, este conservată prin sărare sau afumare.
  Tribul Mosuo este renumit pentru carnea de porc conservată, care poate fi păstrată timp de 10 ani sau mai mult. Ei produc o băutură alcoolică locală din cereale, numită sulima, care este similară cu vinul. Sulima se bea în mod regulat şi, de obicei, se oferă oaspeţilor, la ceremonii sau festivaluri.
  Electricitatea a fost introdusă în majoritatea comunităţilor tribului, însă mai există sate care nu beneficiază de acest "lux". Casele Mosuo constau din 4 structuri dreptunghiulare aranjate într-un pătrat, în jurul unei curţi centrale. La primul nivel se află grajdul cu animale. Principalele zone de gătit, de mâncare şi de vizitare sunt, de asemenea, la primul nivel. Cel de-al doilea nivel este folosit în mod obişnuit pentru depozitare şi pentru dormitoare. Ar mai fi de spus că, în prezent, comunitatea matriarhală numără circa 40 000 de suflete.



  În largul Estoniei, la Marea Baltică, o insulă de 16,4 km pătraţi găzduieşte una dintre ultimele societăţi matriarhale din Europa: Kihnu. De secole, aici femeile sunt adevăraţii "gardieni ai comunităţii", în timp ce bărbaţii sunt plecaţi pe mare, la pescuit, cu lunile, relatează adevărul.ro. În 2008, UNESCO a declarat acest teritoriu cu 500 de locuitori "patrimoniu intangibil".
  Pierdută în Golful Riga, insula Kihnu adăposteşte doar 500 de locuitori răspândiţi în patru sate. Particularitatea acestui loc este că aici întâlneşti, în cea mai mare parte a anului, doar femei, dacă îi excludem pe cei câţiva băieţi. Ele se ocupă cu toate treburile, de la muncile agricole şi gospodăreşti, la creşterea copiilor şi păstrarea tradiţiilor, politică, administraţie, comerţ. "Totuşi, salariile bărbaţilor asigură baza noastră economică", spune Mare Matas, liderul acestei comunităţi. Ea este şi membră în Parlamentul estonian, apărând tradiţiile şi meseriile locale, în capitala Tallin. Faptul că insula este încă un exemplu unic al unei societăţi matriarhale se datorează izolării sale şi locuitorilor care au rămas fideli obiceiurilor ancestrale. "Cultura din Kihnu este interesantă, (...), iar tradiţiile de nuntă au o vechime de peste 2000 de ani", spune Mare Matas, citată de Great Big Story. De trei ori pe săptămână se întruneşte un comitet al celor mai influente femei de pe insulă, într-o clădire centrală situată în faţa pitoreştii biserici ortodoxe. În jurul orei 17,00, în faţa unei ceşti de ceai aburinde, femeile iau decizii importante pentru comunitate: de exemplu, păstrarea a şase ore pe săptămână pentru predarea dialectului local în şcoala primară sau obligaţia fetelor tinere de a învăţa să coase şi să ţeasă.


   preluate de pe domeniul public

Friday, March 2, 2018

ADEVĂRATUL DONALD TRUMP

  S-a scris, se scrie şi se va mai scrie mult atât despre el cât şi despre ascensiunea sa fulminantă în fotoliul de la Casa Albă. Evident că stânga progresistă elitistă l-a prezentat în fel şi chip, nemaivorbind de campania interminabilă dusă actualmente de către aceasta pentru a demonstra implicarea Kremlinului în accederea sa în imobilul de pe Pennsylvania Avenue 1600. Să fie chiar aşa? Mergând în imaginar, să privim întinderea continentală americană cu zecile sale de mii de orăşele de dimenisiuni liliputane nedepăşind 10 000 de locuitori care chipurile au fost "vizitaţi" de către Moscova în fel şi chip via internet etc deoarece, fac o paranteză, aceşti electori preponderent au votat în masă, Trump. Mi se pare demn de un sf ori o comedie noir deoarece ne vine greu să acceptăm că mâna aşa zis lungă a Kremlinului a intrat în fiecare cătun din aceste orăşele convingându-i să pună ştampila pe Trump.
  Dincolo de acest preambul, iată o imagine mai veridică a actualului locatar de la Casa Albă. S-a spus că ar fi anti-european dar, stupoare! bunicii săi sunt europeni, mama ajunsă din Scoţia peste ocean abia la 18 ani. A fost acuzat că ar fi un banal dezvoltator imobiliar milionar dar fără şcoli înalte. Totalmente fals! În 1964 intra pe porţile Universităţii Fordham, cea mai veche universitate catolică americană, o şcoală formatoare de lideri, fiind a 16-a din lume ca număr de absolvenţi ce conduc companii, conform topului Fortune Global 500 başca şi 119 bursieri Fullbright. Ulterior a absolvit Warton School la Universitatea Pennsylvania,  şcoală ce este numărul 1 în lume la programe MBA atât pentru Business Insider cât şi Executive, ea fiind absolvită de CEO următorilor giganţi: Google, Apple, Linkedin, CBS, General Electric, Boeing, Pfizer, Comcast, Oracle, DHL, UPS, Pepsi, Time Inc., BlackRock, Johnson&Johnson, UBS AG, Wrigley Co şi Tesco. Din perspectiva taberei stângist progresiste Trump are toate "defectele" posibile, nefiind departe de anatemizarea totală. Alb, creştin practicant, o sănătate de fier, încă este şi a fost un bărbat bine, având o soţie frumoasă iar anterioarele cel puţin la fel, copii mulţi şi o popularitate ce vine din show-uri, filme etc. Se prezumă ideea că în cazul în care Trump era un tip mic de statură, grăsuţ, transpirat, ochelarist şi pleşuv, absolvent UBB locuind la bloc şi autoturism Ford de serie tot nu ieşea din gura taberei adverse. Doar câteva din aspectele adevătatului Donald Trump.
  Evident că lupta şi agenda sa politică contravin flagrant cu adepţii stângii globalizante unde el a mers pe o piaţă liberă, dereglementată cât mai mult cu putinţă, reducerea taxelor, stat minimal nu asistenţial, stoparea ridicării în slăvi a Chinei încercând să-i impună standardele democraţiei liberale, privind Israelul acelaşi cap de pod de stabilitate şi aliat de nădejde în turbulentul Orient islamic. Cât despre politica vis-a-vis de Europa a cerut ca statele NATO să aloce cheltuieli fezabile pentru apărarea colectivă nu praf în ochi, privind cu scepticism Acordul de la Paris, susţinând că ar fi jocul naţiunilor lipsite de resurse. Exemplificarea cea mai bună pentru o imagine a adevăratei "lupte" despre poluare este cea a cancelarului german ce a interzis energia nucleară eco-prietenoasă în favoarea combustibili fosili, iar un exemplu grăitor îl reprezintă aspectul că rata de reducere a emisiilor de CO2 este mult mai mică în America decât în Franţa ori Germania. Este bine cunoscut sistemul de reglementare al Comisiei Europene asupra a cât mai multor aspecte, de la cât lapte să producă fiecare membru, ori cota de imigranţi pe ţară trecând la piscicultură etc, etc, etc.
  Nu sunt un agent al taberei Trump, însă este de bon ton să cunoaştem cât mai mult cu putinţă vieţile liderilor ce ţin hăţurile guvernelor la momentul în care sunt în exerciţiul funcţiei.

Tuesday, February 6, 2018

MONSTRUOASA COALIŢIE ( anti-Trump).

   Probabil că invariabil vă gândiţi la spaţiul carpato-danubiano-pontic cu a sa celebră kabbală de secol XIX ce-l răsturna pe fostul domnitor Cuza de la putere. Ei bine, nici vorbă, ci taman dincolo peste ocean în lunile premergătoare finalului de 2016 când lupta dintre establishmentul washingtonian reprezentat de către dinastia Clinton&Co şi preşedintele pe final de mandat Obama, lor alăturându-li-se stânga liberală, moguli de pe Wall-Street etc însă surpriză! ... chiar şi serviciile de intelligence au participat din plin la tentativa de a stopa ascensiunea acestui "neavenit" după standardele politice americane, recte actualul rezident al Casei Albe. 
  Dacă nu am avea încredere în watchdogs, adicătelea "câinii de pază" ai democraţiei, acea formulare plastică americană despre mass-media, probabil că am pune la îndoială acest subiect. Dar neavând alte surse şi înclinând să dăm crezare acestui "câine" vă putem da indiciile unei reale monstruoase coaliţii. După triumful total surprinzător, atât peste Atlantic cât şi la nivelul întregului mapamond, Buzfeed publica o istorie în care Trump alături de anumite prostituate o comisese cândva la Moscova. Nefiind total verificate The New York Times, un bastion al stângii neoliberale clintoniene a preluat din zbor articolul, plasându-l pe noul preşedinte ca un şantajabil dinspre Moscova. Ulterior, prin a sa atitudine (Trump) evidenţia că "statul paralel" ... să o dăm ca la Bucureşti... avea intenţia de a-l prezenta ca omul ruşilor, totul ca "serviciile" să-şi ducă mai departe cruciada agresiv anti rusă ce venea de la administraţia Obama cu prelungire spre celebrul "complex militar-industrial".  Trecând peste ocean, dinspre Londra publicaţia The Guardian dezvăluia modul în care serviciile secrete conduseseră această coaliţie anti-Trump, unde un rol de frunte îl deţinea nimeni altul decât şeful opricinici-lor, mai precis fostul (azi) director al CIA, John Brennan. El nu a jucat de unul singur acest gambit ci alături de serviciile secrete britanice GCHQ, totul venind pe o filieră baltică, mai explicit estoniană. Rămânând fidel doamnei Clinton, Brennan alături de confraţii britanici şi estonieni strict din dorinţa de a-şi păstra poziţia şi blocarea ascensiunii lui Trump a plasat aşa zisele informaţii secrete către FBI ce a monitorizat ulterior Trump Tower acoperind-o şi pe Susan Rice o apropiată a reţelei Clinton, ce conducea şi ea o campanie de spionaj a anturajului Trump. Brennan, un personaj controversat, este cunoscut pentru filiaţia sa ideologică cu Partidul Comunist american, ori relaţia apropiată cu ex-preşedintele Obama ce avea ca mentor unul dintre fondatorii acestui partid, Frank Davies. Acelaşi The  Guardian,  susţinea că CIA-ul a reprezentat o filială a clanului Clinton în campania prezidenţială furnizând presei relatări la investigaţia falsă totul pentru a-l înfunda pe candidatul Trump. Un oficial din interior susţinea că adepţii lui Brennan din CIA erau pe faţă pro-Clinton arborând căni de campanie "votaţi Hillary" ori alt gen de materiale propagandistice. Ca un prozelit al comuniştilor americani, Brennan a adus la CIA nenumăraţi agenţi subversivi acordându-le posturi călduţe de unde să strângă informaţii de spionaj politic anti-Trump. A dus la un nivel nesperat de jos standardele agenţiei prin promovarea acestor activişti stângişti ce au devenit arivişti de meserie, cinici ce pozau în funcţionari nepartizani. Articolul britanic, în ciuda intenţiilor de a linguşi sursele, a fost de fapt un tsunami pentru toţi informatorii (CIA, GCHQ, estonieni), având şi o explicaţie la faptul că toate scurgerile de informaţii anti-Trump aveau o sursă din presa din Albion. Acelaşi articol lasă de înţeles că Brennan primea sfaturi contra lui Trump preponderent de la serviciile engleze, dar şi cele estoniene. BBC susţinea că o sursă din spaţiul baltic l-a avertizat pe Brennan în aprilie 2016 că Moscova finanţa campania lui Donald Trump. În mod normal se susţine că un director al CIA nu cade pradă aşa uşor, deoarece era cunoscut aspectul că tabăra Clinton aruncase momeala ce stipula că Trump doreşte ieşirea din NATO lăsând balticele în mâna lui Putin. Însă Brennan rămâne în poziţie de drepţi şi în vara lui 2016 ia de bune informaţiile incomplete britanice (unde existau destui oficiali anti-Trump) furnizate de către Robert Hannigan, un oficial de rang înalt din GCHQ, punând cărămizi serioase la temelia construirii monstruoasei coaliţii, aruncând nada către Capitol Hill (sediul Congresului) unor politicieni. De acolo a fost doar un pas până la Buzzfeed şi New York Times, unul din bastioanele Clinton.
  Iată aşadar că nu doar printre Carpaţi au existat complotişti ce ţeseau intrigi, colportrori ce unelteau şi răspândeau falsuri, ci chiar în patria democraţiei moderne, nouă rămânându-ne consolarea că politica este şi va fi mult de acum înainte acceaşi luptă la "sânge" pentru obţinerea puterii.

 opricinic - dulăii de pază ai ţarului; Opricina - poliţia secretă ţaristă.
 

Monday, January 15, 2018

GENIALUL ...

  Unii poate reţin, mai probabil majoritatea nu, dar astăzi sărbătorim Ziua Culturii Române, ce reprezintă în fapt nimic altceva decât ziua de naştere a genialului Eminescu. Evident că pe parcursul existenţei noastre volens nolens am întâlnit fiecare măcar o frântură din ampla-i operă ce, pe lângă poezie, proză etc conţine extraordinare mostre de jurnalism modern, luciditate, viziune, un acut simţ al mersului vremilor dar nu în ultimul rând, un cuvânt ce azi a fost dus spre o valoare a desuetudinii dar pe care actuala generaţiune ar trebui să-l ridice la rang de virtute ... patriotismul luminat.
  Nu avem intenţia de a face o apologie a geniului nepereche, cât de a da doar câteva exemple din, scuzaţi tautologia, mostrele de jurnalism ce sunt atât de elocvente părând că au fost scrise mai ieri şi nu cu mai bine de un secol în urmă.
 " Statul a devenit, din partea unei societăţi de exploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate.
  S-au zidit fără îndoială multe palate în Bucureşti, s-a înmulţit numărul acelora care trăiesc numai în capitală sau numai în străinătate; ţara munceşte înzecit pentru a întreţine absenteismul şi luxul, precum şi pătura numeroasă de oameni care şi-au făcut din politică o profesie lucrativă.
  Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer, cât pentru români puţin îmi pasă!
 Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranţii şi proştii -administratori ai statului român.
  Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rândul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii "patrioţilor" trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde "patrioţii" au câte un petec de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui "patriot".
  Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei".
Dacă se consideră că ar mai fi un cuvânt de spus, cu siguranţă că Eminescu a fost, este şi va rămâne absolut... Genial.
   am păstrat câteva cuvinte arhaice în micul preambul ca un mic omagiu adus azi, cu ocazia aniversăii poetului nepereche.

Sunday, November 26, 2017

NIMIC NOU SUB SOARE

   Undeva în Biblie există această formulare ce dă apă la moara ideii că în ciuda unor mari aşteptări din anumite direcţii, se pare că ne înşelăm amarnic. Aşadar, odată cu intrarea în manualele de istorie şi nu numai, sistemele de tip totalitar colectivist au fost puse la index, analizate şi răs-analizate iar în antiteză ni s-a prezentat şi inoculat cât de măreţe, glorioase şi benefice sunt sistemele democraţiilor liberale. Se pare că lucrurile nu sunt chiar aşa, cel puţin din punctul de vedere al unui fost profesor, o somitate am putea spune dacă luăm în considerare două ph.d- uri ce figurau în al său cv, dar care o viaţă întreagă a fost un fel de personaj quijotesc ce lupta cu morile de vânt ale manipulării şi minciunii marilor democraţii. Antony Sutton nu spune prea multe privit fiind ca un istoric, istoric ieşit din cutuma oficială a sistemului, a fost un nativ britanic ce obţinea un doctorat în economie pe tărâmul Albionului imediat după tăvălugul nazist, ca ulterior să traverseze Atlanticul, iar acolo în the promise land să ajungă să se confrunte în premieră cu sistemul, când aprofundând anumite aspecte ce l-au surprins să ajungă în situaţia de a fi boicotat de către UCLA ( marea universitate californiană) abia ulterior la o alta să obţină al doilea titlu, mai sus pomenit. 
  De-a lungul vieţii a scris 26 de cărţi, însă una cel puţin atrage atenţia făcându-mă să dau curs acestui articol. În anii 70 ai secolului trecut Sutton publica o carte ce atât atunci cât şi azi este boicotată deoarece punea într-o lumină mai mult decât dificilă establishmentul de peste ocean, avănd următorul titlu suficient de edificativ pentru a purcede în a trece dincolo de coperţi: "Wall-Street şi Revoluţia Bolşevică". Un titlu ce nu prea lasă loc unor compromisuri, ceea ce a făcut ca Sutton să fie un demn reprezentant al undergroundului academic toată viaţa, el părăsind-o într-un anonimat aproape perfect. În ciuda faptului că a predat la California State University sau ca cercetător la Hoover Institute din Stanford, el nu a lăsat loc niciunui parti-pris cu sistemul, cum o denotă şi acest citat dintr-o conferinţă unde susţinea că în universităţi se studiază preponderent minciuni: "Este istoria establishmentului, istoria oficială, care domină manualele istorice, editurile importante, media şi rafturile bibliotecilor. Linia oficială presupune întotdeauna că evenimentele precum războaiele, revoluţiile, scandalurile, asasinatele sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, rezultatul unor evenimente fără legătură între ele. Prin definiţie, ele NICIODATĂ nu pot fi opera unor conspiraţii, nu pot apărea din acţiunea planificată şi premeditată a unor grupuri". Ce sugera el aici, în contextul acestui articol reprezentau aspecte ce l-au ţinut întreaga viaţa la marginea lumii academice ce nu l-a exonerat cum şi declara: "Am fost forţat să plec de la două universităţi (UCLA şi Stanford) mi-a fost refuzat profesoratul la Cal Tech Los Angeles. De fiecare dată când scriu ceva, se pare că lezez persoane sus-puse şi sunt aruncat în gura lupilor". În urma publicării unei cărţi, Hoover Institute l-a concediat, motivând că a prezentat informaţii confidenţiale şi că a plagiat, în ciuda faptului că prezenta documente declasificate, başca Glenn Campbell directorul Institutului, ce ulteriror va fi consilierul de politică externă a preşedintelui R. Reagan îl considera "o problemă" declarându-l persona non grata. Cartea în speţă ilustrează complicitatea criminală pe care reprezentanţii sistemului anglo-saxon au avut-o atât cu Revoluţia Bolşevică, cât şi punerea temeliei puterii leniniste în timp, atât prin ajutor financiar cât şi tehnologic, militar şi logistic. Beneficiind de tiraje liliputane, cărţile sale constant boicotate totuşi au avut recunoaştere din partea unor somităţi care îl citau, ca în cazul profesorului de la Harvard Richard Pipes expert în istoria rusă, ori politologul Z. Brzezinski personaj marcant al Comisiei Trilaterale ce confirma explicit spusele sale:" Pentru dovezi impresionante privind implicarea apuseană in prima fază a creşterii economice sovietice, vezi lucrarea lui A. Sutton...".Mergând de la prezentarea unor surse oficiale unde arată că L. Troţki a beneficiat de un paşaport american prin intermediul preşedintelui W. Wilson pentru a-i facilita părăsirea Canadei, trecând la telegrama din 1918 a ambasadorului american în Rusia ce chipurile era în Război Civil bolşevici vs ţarişti (sprijiniţi de vest) ce stipula amical: "Troţki doreşte cinci ofiţeri americani pentru a lucra în calitate de inspectori militari şi mai solicită personal feroviar calificat plus echipamente" sau recomandarea lui E.House consilierul lui Wilson, de suprimare a articolelor din presa americană unde bolşevicii erau demonizaţi până la oferirea la lumina zilei a unui milion de dolari de către W.B.Thompson, presedintele Rezervei Federale din New-York, toate converg spre idea că Lenin şi ai săi acoliţi au fost susţinuţi de la cel mai înalt nivel politic şi bancar unde nu în ultimul rând T. Lamont un partener J.P.Morgan critica guvernul britanic antibolşevic, ce subit a cotit-o conform liniei "oficiale". Aceeaşi carte demonstrează şi respinge contribuţia majoră a finanţei evreieşti aspect căruia îi căzuse pradă şi Churchill, relevând de fapt că, oligarhia albă protestantă anglo-saxonă (WASP) conducea de fapt jocul, joc în care Sutton susţine că aceşti bancheri au marşat pe bolşevici deoarece urmăreau distrugerea unui competitor emergent cum se pare că era Imperiul Ţarist în acel moment deoarece avea în 1917 cea mai rapidă creştere economică din lume, datorie externă mică, inflaţie cvasi-inexistentă, economie inovativă, el susţinând că în epocă Rusia se putea compara cu orice ţară din lume sub aspect tehnologic.
  Evident că cine va citi întregul tom va descoperi mult mai multe adevăruri incomode, nouă rămânându-ne consolarea amară că ... nimic nu e nou sub soare.

Saturday, November 11, 2017

O FI AŞA!

Potrivit analizelor făcute în laboratoarele Vaticanului, care au durat aproximativ patru ani, studiind mostre de oase pentru a putea reconstrui apoi pe calculator structura genetică a îngerului găsit pe muntele Everest, din punct de vedere genetic scheletul este similar cu cel al populaţiei din arcul carpatic. 
 "Puse cap la cap, împreună cu testele făcute asupra scheletului de înger găsit acum 12 ani pe muntele Everest, analizele au putut reconstitui cu o mare precizie structura genetică a îngerilor divini.
  Comparând această structură cu cea diferitelor popoare ce trăiesc în zilele noastre, savanţii Vaticanului au observat plini de uimire că structura genetică a îngerilor este aproape similară cu cea a populaţiei din zona interiorului arcului Carpatic, concluzia fiind că, fără urmă de îndoială, oamenii care au trăit acum multe mii de ani pe teritoriul actual al României, sunt urmaşii direcţi ai îngerilor", scrie B1.ro.
 Analizele urmează a fi publicate în câteva reviste ştiinţifice şi vor stârni probabil multe controverse după cum recunosc înşişi oficialii Vaticanului, însă vechi documente aflate deja în arhivele mânăstirilor de pe muntele Athos confirmaseră aceste lucruri încă de acum câteva sute de ani, mulţi înţelepţi teologi lăsând scrieri care atestă clar că "românii sunt poporul ales care va izbăvi şi salva lumea", a mai scris sursa menţionată.






  preluat de pe domeniul public.

BANC

  Ion şi Mărin, la furat de porumb, noaptea. Cu sacii pe spinare, se gândesc ei să-i împartă în cimitir, că nu-i vede nimeni. Doar că la intrare le cad câţiva ştiuleţi de porumb.
- Lasă, bă, că-i luăm dup-aia!
Merg mai departe şi se opresc. Şi-ncep să-i împartă. Ajutorul de popă trecea pe acolo şi aude: "Ia tu unu!, iau eu unu!, ia tu unu!, iau eu unu!"... speriat fuge la popă:
- Părinte, hai repede, că moartea şi cu diavolul împart morţii în cimitir!
Ia popa crucea, aghiasma, Cartea şi pleacă cu ţârcovnicul la cimitir, unde se ascund după poartă şi ascultă amândoi: "Ia tu unu!, iau eu unu!, ia tu unu!, iau eu unu!"
La un moment dat, hoţii termină împărţeala şi Ion zice:
- Băi, hai să-i luăm şi pe ăia de la poartă!

Monday, October 30, 2017

CU HAZ!

  Un lucrător de la Serviciul emigrări încearcă să determine un savant evreu să renunţe la a emigra în Israel. 
- Aveţi un serviciu interesant, un apartament frumos, ce vă mai trebuie?
- Soţia insistă...
- Şi, ca bărbat, n-o puteţi influenţa?
- Păi, părinţii ei doresc...
- Lăsaţi-i să plece, iar dvs. rămâneţi...
- Din păcate, sunt singurul evreu din familie...




 Un român ajunge în Germania şi cere azil politic. Un ziarist îl ia în primire:
- Ce puteţi să ne spuneţi despre preşedintele Iohannis?
- Deh, nu mă pot plânge...
- Ce puteţi să ne spuneţi despre libertatea presei?
- Deh, nu mă pot plânge...
- Ce puteţi să ne spuneţi despre corupţia din România?
- Deh, nu mă pot plânge...
Şi tot aşa mai departe... până la:
- Păi bine, domnule, dacă-i aşa, atunci de ce cereţi azil politic în Germania?
- Păi tocmai de aia, că aici mă pot plânge! ( despre ele)





  Recent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Întrebarea a fost: "Vă rugăm să ne spuneţi opinia dvs. în legătură cu lipsa de alimente din restul lumii".
  Sondajul a fost un eşec total:
- în Africa, nu ştiau ce înseamnă "alimente".
- în Europa de Vest, nu ştiau ce înseamnă "lipsă".
- în Europa de Est, nu ştiau ce înseamnă "opinie".
- în America de Sud, nu ştiau ce înseamnă "vă rugăm".
- în SUA, nu ştiau ce înseamnă "restul lumii"!

Saturday, October 21, 2017

DRUK YOUL - PARADISUL CONTEMPORAN

  Categoric că toată lumea cunoaşte câte ceva sau oricum a auzit despre Munţii Himalaya. Ei bine, undeva în inima acestor munţi se află, la propriu am putea spune, paradisul terestru.
  La limita frontierelor celor două conglomerate de dimensiuni continentale China şi India, ascuns bine în văile munţilor, găsim Regatul Dragonului-Tunet, fericiţii supuşi ai Regelui-Dragon sau mai bine spus locuitorii minusculului Regat al Bhutanului. Dacă nu aţi citi cele ce urmează, aţi crede că vorbim despre poveşti cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi dar, chiar aceasta este realitatea din Bhutan.
  Având o climă ce variază de la alpină la subtropicală, putem spune că realitatea contemporană bhutaneză "şochează" de-a dreptul, gândindu-ne în contrast la situaţia la nivel global. Locuitorii din Druk Cenden ( ţara dragonului ce stăpâneşte tunetul), un alt nume al minusculei ţări, având religia oficială buddhismul tantric au prezervat peste milenii o cultură eminamente fascinată, geniună ce putem spune folosind un eufemism, te lasă cu gura căscată. Aşadar guvernul regatului a luat decizia ca evaluarea bunăstării ţării să nu ia în considerare PIB-ul naţional ca indice, ci a inventat un indicator, formidabil am putea spune - Indicatorul Naţional al Fericirii. Da, precum citiţi, ba mai mult articolul 9 din Constituţia regatului stipulează că: "Scopul principal al activităţii guvernului este atingerea fericirii de către fiecare cetăţean al ţării". Dorindu-se a fi cât mai serioasă această decizie, există un Minister al Fericirii ce stă la baza întregii strategii naţionale de dezvoltare ce are drept indice acel indicator pomenit anterior. Acest minister a invitat somitaţi mondiale, incluzând laureaţi de Nobel pentru economie, totul pentru a dezvolta strategii şi calcule sofisticate pentru a măsura indicele naţional de fericire, coroborat cu situaţia economică reală alăturându-se şi nivelul de satisfacţie populară. Un aspect primordial al formulei este zâmbetul şi recurenţa lui! O întrebare pusă în mod oficial tuturor cetăţenilor sună- "Sunteţi fericiţi?" iar la recensământul din 2005, 45,2% din populaţie a răspuns "sunt foarte fericit", 51,6% "sunt fericit" abia 3,2% au spus "nu sunt fericit". Dar nu am terminat, deoarece "miracolul" bhutanez abia din următoarele aspecte poate fi cuantificat.  Până în 1999 nu exista niciun post naţional de televiziune, primul ziar a apărut în 2012, în întreg regatul există un singur medic psihiatru; Bhutanul îşi prezervă laborios tradiţiile ancestrale moştenite de la antecesori, turismul şi alpinismul sunt restricţionate, până mai deunăzi pentru o viză de intrare în regat aveai nevoie de o invitaţie din partea unui membru al familiei regale, mai mult, nu există foame, criminalitate iar corupţia este inexistentă. Este interzis să ucizi animale, majoritatea populaţiei fiind vegetariană iar pentru nonvegetarieni se importă carne din India. Prin lege cetăţenii sunt obligaţi să aibe costum naţional şi, luaţi aminte!!! avocatura este strict interzisă în regat, un decret stipulând " nu vor fi admise în sala de judecată persoane care sunt în stare să transforme negrul în alb şi albul în negru". Regele Bhutanului este cel mai tânăr cap încoronat mondial (născut în 1980), se bucură de un profund respect şi apreciere atât dinspre supuşi, cât şi peste fruntaliile ţării. În urma căsătoriei cu fiica unui aviator, sângele "albastru" necontând în ecuaţie, procentajul indicelui de fericire al populaţiei a crescut cu câteva unităţi. Dovedindu-şi grija faţă de supuşi, de sănătatea lor, printre altele, regatul este primul stat din lume ce a interzis fumatul. Acordând mai multă importanţă prezervării ecologice, industria grea este cvasi-inexistentă, peste jumătate din regat a fost declarat Parc Naţional, vânatul fiind interzis, la fel şi tăierea pădurilor. Întreaga producţie agricolă şi restul biosferei este ecologic pură  deoarece este prohibit importul de îngrăşăminte chimice. 80% din populaţie practică agricultura ecologică ori producţia de textile, mai ales în sistem manufacturier, lor alăturându-li-se exportul de orez, fructe eco şi energia electrică pentru a reliefa mijloacele de trai ce oferă bunăstarea ţării. Populaţia locuieşte în case largi, având 2-3 niveluri risipite printre văile munţilor. Există peste 200 de mănăstiri construite cu mai bine de o mie de ani în urmă de către regele Tibetului. Capitala Timphu este cel mai mare oraş al ţării având 40 000 locuitori. Dintre vesticii care au călătorit în acest paradis, există relatări despre armonia locurilor şi serenitatea degajată unde; un ţăran bandajează aripa unui corb rănit sau singurul poliţist rutier din capitală care şomează la locul de muncă.
  Iată doar câteva aspecte din "Regatul Norilor" locul unde lumea parcă trăieşte în altă dimensiune spaţio-temporală în raport cu grijile, neliniştile, angoasele, luptele, politicile ce ţin restul mapamondului parcă, într-un marasm continuu.

Wednesday, October 11, 2017

TRUMP DIPLOMATUL

  Nu sunt avocat, cu atât mai puţin al preşedintelui american. Însă, urmărind evenimentele de pe scena politică americană, mai explicit momentele din cursul verii în care câteva sute de demonstranţi adepţi ai supremaţiei albe, catalogaţi de anumite medii americane ca neonazişti, în primul rând  îmi stârneşte râsul. Deci, pornind de la marile pogromuri rasiale, sexuale, politice sau acea eugenie a elementelor "indezirabile" de către adevăraţii nazişti mi se pare că această mână este foarte departe de călăii lui Himmler. Evident că nu sunt un apologet al acestora, dar remarcând reacţia preşedintelui pe care o voi cita, totul coroborat cu contrareacţiile unor voci din spectrul politic sau mass-media, am putut constata anumite aspecte.
  Evident că va trebui să mă explic, iar de aici probabil va reieşi că sunt "avocatul" domnului Trump. Aşadar, mărşăluind dreapta albă adeptă a supremaţiei sale conform standardelor americane, aceştia cereau ca statuia conducătorului militar al armatei secesioniste din Războiul Civil American, recte generalul R. Lee să rămână pe loc în parcul din micuţa localitate din statul Virginia, stat unde a funcţionat şi capitala celor ce doreau să părăsească Statele Unite. Şi vine domnul Trump cu următoarea declaraţie care mi s-a părut nu atât pertinentă cât debordând diplomaţie. Deci: " Urmărim îndeaproape evenimentele îngrozitoare din Charlottesville, Virginia. Condamnăm în termenii cei mai puternici această manifestare îngrozitoare de ură, habotnicie şi violenţă. Se intâmplă de prea mult timp în ţara noastră. Nu este vorba de Donald Trump, nu este vorba de Barack Obama. Se întâmplă de mult timp, peste tot în America. Ceea ce este vital acum este o rapidă restaurare a legii şi ordinii pentru protejarea vieţilor nevinovate. Niciun cetăţean nu ar trebui să se teamă pentru siguranţa şi securitatea sa în societatea noastră. Niciunui copil nu trebuie să-i fie teamă să iasă afară şi să se joace sau să fie cu părinţii şi să se simtă bine. Ura şi diviziunea trebuie să înceteze şi trebuie să înceteze chiar acum". Iată marea greşeală! Căci în urma acestei declaraţii voci atât din spectrul politic, fie membrii ai Partidului Democrat cum ar fi cea a ex-Secretarului de Stat Kerry, fie din partidul pe care preşedintele Trump doar îl reprezintă, deoarece opţiunea liderilor la vârf era în alte direcţii ... deh, ce să-i faci şi cu democraţia asta, nu iese întotdeauna cu potriveala de acasă! - însă aici e vorba de altă poveste ... trecând să zicem spre CNN care reprezintă replica în oglindă a televiziunilor de pe Dâmboviţa gen România TV, care, chiar şi dacă i-ar scârţâi pantofii lui Trump ar exclama răspicat - Aţi auzit! îi scârţâie pantofii!!! să fim serioşi, de când urmăresc seară de seară CNN am realizat că emulii săi dintre Carpaţii transformă cu aceiaşi lejeritate negrul în alb. 
  Aprofundând, am înţeles forţa establishmentului american reprezentat de cointeresele Wall-Street-ului, Hollywood-ului, cotidianele Washington Post, New-York Times, Wall-Street Journal pomenitul CNN şi să nu uităm că în Districtul Columbia unde se află şi capitala americană undeva la 80 la sută din procente s-au dus către contracandidat. Intrând puţin în istoria Statelor Unite probabil că mulţi uită că GOP ( Bătrânul Mare Partid - un eufemism pentru Partidul Republican) a fost cel care prin preşedintele Lincoln a dus lupta contra sudului pentru ieşirea din sclavie a afro-americanilor, unde ( sud) covârşitor pănă în era Kennedy(democrat) populaţia vota cu democraţii .. domnule Kerry nu aţi făcut istorie!?... aşadar doctrinar, Trump, cel puţin teoretic duce mai departe acel crez lincoln-ian. Tot istoriceşte în preşedenţia mult adulatului Kennedy, Ku Klux Klanul făcea ravagii prin sud şi tot în perioada când fârtatele Robert era Procuror General, Martin Luther King a fost asasinat. Nu aduc nicio vină către Partidul Democrat, însă mi se pare jenant să arunci anatema asupra lui Trump de parcă "white supremacists" ar fi verişorii săi primari ori ar pune-o de o Kabbală în subteranele de la Casa Albă. Să fim serioşi, scena media americană unde CNN se spunea odată cât de grozavă e, aduce mult cu mai sus pomenita surată de pe Dâmboviţa ce îi punea în cârcă preşedintelui român câte în stele, inclusiv instigări către #Rezist etc. În opinia mea preşedintele Trump nu e cu nimic mai rău ori mai bun ca mulţi din antecesorii săi, însă, pentru că a intrat pe uşa din dos în politică i se caută permanent nodul din păpuriş. Nimeni nu e sfânt, cu atât mai mult în politică, pe aceştia îi găsim doar în calendare în rame sau pe pereţii bisericilor clasice, dar nu trebuie uitat că mult invocata în toată lumea occidentală a moştenirii comune greco-latine, probabil că se prefac ori chiar deliberat uită că în perioada de aur a clasicismului atenian ori roman numărul sclavilor îl depăşea înzecit pe cel al celor cu statut de cetăţean eligibil. Însă faptul că încă morbul rasial mai bântuie prin America, în niciun caz nu cred că preşedintele Trump e vinovat de el, precum şi faptul că aceşti aşa zişi adepţi ai supremaţiei culorii lor sunt departe de faptele Klanului, dar dacă ar exista o obiectivitate plecând de la adularea valorilor Atenei clasice, cum spuneam sclavagiste, acei Părinţi Fondatori ai Americii erau întradevăr albi şi posesori de sclavi, însă când aceiaşi americani vorbesc laudativ despre Jefferson, Hamilton, J. Adams etc ar trebui punctat explicit că este vorba de nişte albi ce posedau sclavi(nu neaparat cei pomeniţi adineaori). Deci indubitabil că avem o mare contradicţie, deoarece nu poţi să extragi în context numai ce îţi place vis-a-vis de creatorii Uniunii şi să te prefaci că nu-i vezi tarele, iar azi în virtutea politicii corecte să arunci în cârca preşedintelui invective la o declaraţie cum spuneam conciliantă, diplomatică dacă vreţi, dar probabil că şi mister Trump era cu gândul la acei WASP (anglo-saxoni albi protestanţi) care, din întâmplare sau nu au creat prin ideile lor bineînţeles şi lupta, ceea ce azi numim Statele Unite ale Americii.
  Cu siguranţă va mai curge multă apă pe Potomac până populaţia americană se va reconcilia cu ea însăşi, însă până la urmă cine sunt americanii albi? Nu cumva ei au plecat dintre noi de aici din Lumea Veche? Nu cumva ei au dus în gena lor avatarurile greco-latinităţii conştient sau inconştient? 
  Revenind la Roma cu al său fost imperiu, îndeobşte am preferinţa de a relata aspecte de pe scena americană în detrimentul altora pe considerentul că precum toate drumurile se spune că duceau în Cetatea Eternă, azi toate privirile se îndreaptă spre America, Americă ce l-a "servit" din străfundurile sale pe acest inakomîsleaşcie Trump adicătelea într-o formulare sovietică - un dizident.