Monday, October 30, 2017

CU HAZ!

  Un lucrător de la Serviciul emigrări încearcă să determine un savant evreu să renunţe la a emigra în Israel. 
- Aveţi un serviciu interesant, un apartament frumos, ce vă mai trebuie?
- Soţia insistă...
- Şi, ca bărbat, n-o puteţi influenţa?
- Păi, părinţii ei doresc...
- Lăsaţi-i să plece, iar dvs. rămâneţi...
- Din păcate, sunt singurul evreu din familie...




 Un român ajunge în Germania şi cere azil politic. Un ziarist îl ia în primire:
- Ce puteţi să ne spuneţi despre preşedintele Iohannis?
- Deh, nu mă pot plânge...
- Ce puteţi să ne spuneţi despre libertatea presei?
- Deh, nu mă pot plânge...
- Ce puteţi să ne spuneţi despre corupţia din România?
- Deh, nu mă pot plânge...
Şi tot aşa mai departe... până la:
- Păi bine, domnule, dacă-i aşa, atunci de ce cereţi azil politic în Germania?
- Păi tocmai de aia, că aici mă pot plânge! ( despre ele)





  Recent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Întrebarea a fost: "Vă rugăm să ne spuneţi opinia dvs. în legătură cu lipsa de alimente din restul lumii".
  Sondajul a fost un eşec total:
- în Africa, nu ştiau ce înseamnă "alimente".
- în Europa de Vest, nu ştiau ce înseamnă "lipsă".
- în Europa de Est, nu ştiau ce înseamnă "opinie".
- în America de Sud, nu ştiau ce înseamnă "vă rugăm".
- în SUA, nu ştiau ce înseamnă "restul lumii"!

Saturday, October 21, 2017

DRUK YOUL - PARADISUL CONTEMPORAN

  Categoric că toată lumea cunoaşte câte ceva sau oricum a auzit despre Munţii Himalaya. Ei bine, undeva în inima acestor munţi se află, la propriu am putea spune, paradisul terestru.
  La limita frontierelor celor două conglomerate de dimensiuni continentale China şi India, ascuns bine în văile munţilor, găsim Regatul Dragonului-Tunet, fericiţii supuşi ai Regelui-Dragon sau mai bine spus locuitorii minusculului Regat al Bhutanului. Dacă nu aţi citi cele ce urmează, aţi crede că vorbim despre poveşti cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi dar, chiar aceasta este realitatea din Bhutan.
  Având o climă ce variază de la alpină la subtropicală, putem spune că realitatea contemporană bhutaneză "şochează" de-a dreptul, gândindu-ne în contrast la situaţia la nivel global. Locuitorii din Druk Cenden ( ţara dragonului ce stăpâneşte tunetul), un alt nume al minusculei ţări, având religia oficială buddhismul tantric au prezervat peste milenii o cultură eminamente fascinată, geniună ce putem spune folosind un eufemism, te lasă cu gura căscată. Aşadar guvernul regatului a luat decizia ca evaluarea bunăstării ţării să nu ia în considerare PIB-ul naţional ca indice, ci a inventat un indicator, formidabil am putea spune - Indicatorul Naţional al Fericirii. Da, precum citiţi, ba mai mult articolul 9 din Constituţia regatului stipulează că: "Scopul principal al activităţii guvernului este atingerea fericirii de către fiecare cetăţean al ţării". Dorindu-se a fi cât mai serioasă această decizie, există un Minister al Fericirii ce stă la baza întregii strategii naţionale de dezvoltare ce are drept indice acel indicator pomenit anterior. Acest minister a invitat somitaţi mondiale, incluzând laureaţi de Nobel pentru economie, totul pentru a dezvolta strategii şi calcule sofisticate pentru a măsura indicele naţional de fericire, coroborat cu situaţia economică reală alăturându-se şi nivelul de satisfacţie populară. Un aspect primordial al formulei este zâmbetul şi recurenţa lui! O întrebare pusă în mod oficial tuturor cetăţenilor sună- "Sunteţi fericiţi?" iar la recensământul din 2005, 45,2% din populaţie a răspuns "sunt foarte fericit", 51,6% "sunt fericit" abia 3,2% au spus "nu sunt fericit". Dar nu am terminat, deoarece "miracolul" bhutanez abia din următoarele aspecte poate fi cuantificat.  Până în 1999 nu exista niciun post naţional de televiziune, primul ziar a apărut în 2012, în întreg regatul există un singur medic psihiatru; Bhutanul îşi prezervă laborios tradiţiile ancestrale moştenite de la antecesori, turismul şi alpinismul sunt restricţionate, până mai deunăzi pentru o viză de intrare în regat aveai nevoie de o invitaţie din partea unui membru al familiei regale, mai mult, nu există foame, criminalitate iar corupţia este inexistentă. Este interzis să ucizi animale, majoritatea populaţiei fiind vegetariană iar pentru nonvegetarieni se importă carne din India. Prin lege cetăţenii sunt obligaţi să aibe costum naţional şi, luaţi aminte!!! avocatura este strict interzisă în regat, un decret stipulând " nu vor fi admise în sala de judecată persoane care sunt în stare să transforme negrul în alb şi albul în negru". Regele Bhutanului este cel mai tânăr cap încoronat mondial (născut în 1980), se bucură de un profund respect şi apreciere atât dinspre supuşi, cât şi peste fruntaliile ţării. În urma căsătoriei cu fiica unui aviator, sângele "albastru" necontând în ecuaţie, procentajul indicelui de fericire al populaţiei a crescut cu câteva unităţi. Dovedindu-şi grija faţă de supuşi, de sănătatea lor, printre altele, regatul este primul stat din lume ce a interzis fumatul. Acordând mai multă importanţă prezervării ecologice, industria grea este cvasi-inexistentă, peste jumătate din regat a fost declarat Parc Naţional, vânatul fiind interzis, la fel şi tăierea pădurilor. Întreaga producţie agricolă şi restul biosferei este ecologic pură  deoarece este prohibit importul de îngrăşăminte chimice. 80% din populaţie practică agricultura ecologică ori producţia de textile, mai ales în sistem manufacturier, lor alăturându-li-se exportul de orez, fructe eco şi energia electrică pentru a reliefa mijloacele de trai ce oferă bunăstarea ţării. Populaţia locuieşte în case largi, având 2-3 niveluri risipite printre văile munţilor. Există peste 200 de mănăstiri construite cu mai bine de o mie de ani în urmă de către regele Tibetului. Capitala Timphu este cel mai mare oraş al ţării având 40 000 locuitori. Dintre vesticii care au călătorit în acest paradis, există relatări despre armonia locurilor şi serenitatea degajată unde; un ţăran bandajează aripa unui corb rănit sau singurul poliţist rutier din capitală care şomează la locul de muncă.
  Iată doar câteva aspecte din "Regatul Norilor" locul unde lumea parcă trăieşte în altă dimensiune spaţio-temporală în raport cu grijile, neliniştile, angoasele, luptele, politicile ce ţin restul mapamondului parcă, într-un marasm continuu.

Wednesday, October 11, 2017

TRUMP DIPLOMATUL

  Nu sunt avocat, cu atât mai puţin al preşedintelui american. Însă, urmărind evenimentele de pe scena politică americană, mai explicit momentele din cursul verii în care câteva sute de demonstranţi adepţi ai supremaţiei albe, catalogaţi de anumite medii americane ca neonazişti, în primul rând  îmi stârneşte râsul. Deci, pornind de la marile pogromuri rasiale, sexuale, politice sau acea eugenie a elementelor "indezirabile" de către adevăraţii nazişti mi se pare că această mână este foarte departe de călăii lui Himmler. Evident că nu sunt un apologet al acestora, dar remarcând reacţia preşedintelui pe care o voi cita, totul coroborat cu contrareacţiile unor voci din spectrul politic sau mass-media, am putut constata anumite aspecte.
  Evident că va trebui să mă explic, iar de aici probabil va reieşi că sunt "avocatul" domnului Trump. Aşadar, mărşăluind dreapta albă adeptă a supremaţiei sale conform standardelor americane, aceştia cereau ca statuia conducătorului militar al armatei secesioniste din Războiul Civil American, recte generalul R. Lee să rămână pe loc în parcul din micuţa localitate din statul Virginia, stat unde a funcţionat şi capitala celor ce doreau să părăsească Statele Unite. Şi vine domnul Trump cu următoarea declaraţie care mi s-a părut nu atât pertinentă cât debordând diplomaţie. Deci: " Urmărim îndeaproape evenimentele îngrozitoare din Charlottesville, Virginia. Condamnăm în termenii cei mai puternici această manifestare îngrozitoare de ură, habotnicie şi violenţă. Se intâmplă de prea mult timp în ţara noastră. Nu este vorba de Donald Trump, nu este vorba de Barack Obama. Se întâmplă de mult timp, peste tot în America. Ceea ce este vital acum este o rapidă restaurare a legii şi ordinii pentru protejarea vieţilor nevinovate. Niciun cetăţean nu ar trebui să se teamă pentru siguranţa şi securitatea sa în societatea noastră. Niciunui copil nu trebuie să-i fie teamă să iasă afară şi să se joace sau să fie cu părinţii şi să se simtă bine. Ura şi diviziunea trebuie să înceteze şi trebuie să înceteze chiar acum". Iată marea greşeală! Căci în urma acestei declaraţii voci atât din spectrul politic, fie membrii ai Partidului Democrat cum ar fi cea a ex-Secretarului de Stat Kerry, fie din partidul pe care preşedintele Trump doar îl reprezintă, deoarece opţiunea liderilor la vârf era în alte direcţii ... deh, ce să-i faci şi cu democraţia asta, nu iese întotdeauna cu potriveala de acasă! - însă aici e vorba de altă poveste ... trecând să zicem spre CNN care reprezintă replica în oglindă a televiziunilor de pe Dâmboviţa gen România TV, care, chiar şi dacă i-ar scârţâi pantofii lui Trump ar exclama răspicat - Aţi auzit! îi scârţâie pantofii!!! să fim serioşi, de când urmăresc seară de seară CNN am realizat că emulii săi dintre Carpaţii transformă cu aceiaşi lejeritate negrul în alb. 
  Aprofundând, am înţeles forţa establishmentului american reprezentat de cointeresele Wall-Street-ului, Hollywood-ului, cotidianele Washington Post, New-York Times, Wall-Street Journal pomenitul CNN şi să nu uităm că în Districtul Columbia unde se află şi capitala americană undeva la 80 la sută din procente s-au dus către contracandidat. Intrând puţin în istoria Statelor Unite probabil că mulţi uită că GOP ( Bătrânul Mare Partid - un eufemism pentru Partidul Republican) a fost cel care prin preşedintele Lincoln a dus lupta contra sudului pentru ieşirea din sclavie a afro-americanilor, unde ( sud) covârşitor pănă în era Kennedy(democrat) populaţia vota cu democraţii .. domnule Kerry nu aţi făcut istorie!?... aşadar doctrinar, Trump, cel puţin teoretic duce mai departe acel crez lincoln-ian. Tot istoriceşte în preşedenţia mult adulatului Kennedy, Ku Klux Klanul făcea ravagii prin sud şi tot în perioada când fârtatele Robert era Procuror General, Martin Luther King a fost asasinat. Nu aduc nicio vină către Partidul Democrat, însă mi se pare jenant să arunci anatema asupra lui Trump de parcă "white supremacists" ar fi verişorii săi primari ori ar pune-o de o Kabbală în subteranele de la Casa Albă. Să fim serioşi, scena media americană unde CNN se spunea odată cât de grozavă e, aduce mult cu mai sus pomenita surată de pe Dâmboviţa ce îi punea în cârcă preşedintelui român câte în stele, inclusiv instigări către #Rezist etc. În opinia mea preşedintele Trump nu e cu nimic mai rău ori mai bun ca mulţi din antecesorii săi, însă, pentru că a intrat pe uşa din dos în politică i se caută permanent nodul din păpuriş. Nimeni nu e sfânt, cu atât mai mult în politică, pe aceştia îi găsim doar în calendare în rame sau pe pereţii bisericilor clasice, dar nu trebuie uitat că mult invocata în toată lumea occidentală a moştenirii comune greco-latine, probabil că se prefac ori chiar deliberat uită că în perioada de aur a clasicismului atenian ori roman numărul sclavilor îl depăşea înzecit pe cel al celor cu statut de cetăţean eligibil. Însă faptul că încă morbul rasial mai bântuie prin America, în niciun caz nu cred că preşedintele Trump e vinovat de el, precum şi faptul că aceşti aşa zişi adepţi ai supremaţiei culorii lor sunt departe de faptele Klanului, dar dacă ar exista o obiectivitate plecând de la adularea valorilor Atenei clasice, cum spuneam sclavagiste, acei Părinţi Fondatori ai Americii erau întradevăr albi şi posesori de sclavi, însă când aceiaşi americani vorbesc laudativ despre Jefferson, Hamilton, J. Adams etc ar trebui punctat explicit că este vorba de nişte albi ce posedau sclavi(nu neaparat cei pomeniţi adineaori). Deci indubitabil că avem o mare contradicţie, deoarece nu poţi să extragi în context numai ce îţi place vis-a-vis de creatorii Uniunii şi să te prefaci că nu-i vezi tarele, iar azi în virtutea politicii corecte să arunci în cârca preşedintelui invective la o declaraţie cum spuneam conciliantă, diplomatică dacă vreţi, dar probabil că şi mister Trump era cu gândul la acei WASP (anglo-saxoni albi protestanţi) care, din întâmplare sau nu au creat prin ideile lor bineînţeles şi lupta, ceea ce azi numim Statele Unite ale Americii.
  Cu siguranţă va mai curge multă apă pe Potomac până populaţia americană se va reconcilia cu ea însăşi, însă până la urmă cine sunt americanii albi? Nu cumva ei au plecat dintre noi de aici din Lumea Veche? Nu cumva ei au dus în gena lor avatarurile greco-latinităţii conştient sau inconştient? 
  Revenind la Roma cu al său fost imperiu, îndeobşte am preferinţa de a relata aspecte de pe scena americană în detrimentul altora pe considerentul că precum toate drumurile se spune că duceau în Cetatea Eternă, azi toate privirile se îndreaptă spre America, Americă ce l-a "servit" din străfundurile sale pe acest inakomîsleaşcie Trump adicătelea într-o formulare sovietică - un dizident.