La limita frontierelor celor două conglomerate de dimensiuni continentale China şi India, ascuns bine în văile munţilor, găsim Regatul Dragonului-Tunet, fericiţii supuşi ai Regelui-Dragon sau mai bine spus locuitorii minusculului Regat al Bhutanului. Dacă nu aţi citi cele ce urmează, aţi crede că vorbim despre poveşti cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi dar, chiar aceasta este realitatea din Bhutan.
Având o climă ce variază de la alpină la subtropicală, putem spune că realitatea contemporană bhutaneză "şochează" de-a dreptul, gândindu-ne în contrast la situaţia la nivel global. Locuitorii din Druk Cenden ( ţara dragonului ce stăpâneşte tunetul), un alt nume al minusculei ţări, având religia oficială buddhismul tantric au prezervat peste milenii o cultură eminamente fascinată, geniună ce putem spune folosind un eufemism, te lasă cu gura căscată. Aşadar guvernul regatului a luat decizia ca evaluarea bunăstării ţării să nu ia în considerare PIB-ul naţional ca indice, ci a inventat un indicator, formidabil am putea spune - Indicatorul Naţional al Fericirii. Da, precum citiţi, ba mai mult articolul 9 din Constituţia regatului stipulează că: "Scopul principal al activităţii guvernului este atingerea fericirii de către fiecare cetăţean al ţării". Dorindu-se a fi cât mai serioasă această decizie, există un Minister al Fericirii ce stă la baza întregii strategii naţionale de dezvoltare ce are drept indice acel indicator pomenit anterior. Acest minister a invitat somitaţi mondiale, incluzând laureaţi de Nobel pentru economie, totul pentru a dezvolta strategii şi calcule sofisticate pentru a măsura indicele naţional de fericire, coroborat cu situaţia economică reală alăturându-se şi nivelul de satisfacţie populară. Un aspect primordial al formulei este zâmbetul şi recurenţa lui! O întrebare pusă în mod oficial tuturor cetăţenilor sună- "Sunteţi fericiţi?" iar la recensământul din 2005, 45,2% din populaţie a răspuns "sunt foarte fericit", 51,6% "sunt fericit" abia 3,2% au spus "nu sunt fericit". Dar nu am terminat, deoarece "miracolul" bhutanez abia din următoarele aspecte poate fi cuantificat. Până în 1999 nu exista niciun post naţional de televiziune, primul ziar a apărut în 2012, în întreg regatul există un singur medic psihiatru; Bhutanul îşi prezervă laborios tradiţiile ancestrale moştenite de la antecesori, turismul şi alpinismul sunt restricţionate, până mai deunăzi pentru o viză de intrare în regat aveai nevoie de o invitaţie din partea unui membru al familiei regale, mai mult, nu există foame, criminalitate iar corupţia este inexistentă. Este interzis să ucizi animale, majoritatea populaţiei fiind vegetariană iar pentru nonvegetarieni se importă carne din India. Prin lege cetăţenii sunt obligaţi să aibe costum naţional şi, luaţi aminte!!! avocatura este strict interzisă în regat, un decret stipulând " nu vor fi admise în sala de judecată persoane care sunt în stare să transforme negrul în alb şi albul în negru". Regele Bhutanului este cel mai tânăr cap încoronat mondial (născut în 1980), se bucură de un profund respect şi apreciere atât dinspre supuşi, cât şi peste fruntaliile ţării. În urma căsătoriei cu fiica unui aviator, sângele "albastru" necontând în ecuaţie, procentajul indicelui de fericire al populaţiei a crescut cu câteva unităţi. Dovedindu-şi grija faţă de supuşi, de sănătatea lor, printre altele, regatul este primul stat din lume ce a interzis fumatul. Acordând mai multă importanţă prezervării ecologice, industria grea este cvasi-inexistentă, peste jumătate din regat a fost declarat Parc Naţional, vânatul fiind interzis, la fel şi tăierea pădurilor. Întreaga producţie agricolă şi restul biosferei este ecologic pură deoarece este prohibit importul de îngrăşăminte chimice. 80% din populaţie practică agricultura ecologică ori producţia de textile, mai ales în sistem manufacturier, lor alăturându-li-se exportul de orez, fructe eco şi energia electrică pentru a reliefa mijloacele de trai ce oferă bunăstarea ţării. Populaţia locuieşte în case largi, având 2-3 niveluri risipite printre văile munţilor. Există peste 200 de mănăstiri construite cu mai bine de o mie de ani în urmă de către regele Tibetului. Capitala Timphu este cel mai mare oraş al ţării având 40 000 locuitori. Dintre vesticii care au călătorit în acest paradis, există relatări despre armonia locurilor şi serenitatea degajată unde; un ţăran bandajează aripa unui corb rănit sau singurul poliţist rutier din capitală care şomează la locul de muncă.
Iată doar câteva aspecte din "Regatul Norilor" locul unde lumea parcă trăieşte în altă dimensiune spaţio-temporală în raport cu grijile, neliniştile, angoasele, luptele, politicile ce ţin restul mapamondului parcă, într-un marasm continuu.
No comments:
Post a Comment